Unde vă este vitejia?

Voi, ființe puternice și neînfricate, care ați purtat bătălii, războaie și ați luptat cu vitejie în trecut pentru tot ce era al vostru. Voi, cei iscusiți și pricepuți în a crea cele mai de temut arme. Voi, bărbați îndrăgostiți, care ați întors lumea cu susul în jos de dragul nostru și ne-ați făcut nemuritoare prin artă. Voi, suflete chinuite, care v-ați sacrificat pentru familie și pentru cei pe care îi iubeați. Voi, eroilor, pe ce cărări rătăcite v-ați pierdut vitejia?

Vă este mai ușor să rostiți cuvinte tăioase și să nimiciți tot ce-i firav și frumos în calea voastră, decât să vă dați silința să faceți ceva pentru ele! Poate că și lor le-ar fi mai ușor să se preocupe doar de ele, în loc să se mediteze la câți copii ați vrea, ce cămașa să vă asorteze la pantaloni, ce mâncare să vă gătească și ce v-ar putea aduce zâmbetul pe buze în fiecare zi. Le-ar fi mai ușor să nu se gândească la voi în fiecare moment al zilei și să nu se întrebe cum sunteți, dacă ați mâncat sau pur și simplu dacă vă gândiți la ele. Dar nu o fac, pentru că voi sunteți cei pentru care își duc luptele și războaiele. Însă, voi nu vedeți, dragi bărbați! Sunteți prea fascinați de superficialitate, de tot ce este de-a gata, de lucrurile care într-un final vă lasă fără suflet.

Orice ați spune și orice ați face, sunteți conștienți că scuzele voastre surde nu spală vânătăile de pe trupurile lor fragile și nu alungă coșmarurile pe care voi le-ați semănat în casele lor, că ele nu au puterea să le înapoieze anii petrecuți sub domniile voastre barbare și nu le pot șterge teama sădită, cu atâta brutalitate, în sufletele lor. Scuzele nu au cum să le înapoieze frumosul ucis de egoismul vostru hain!

Ar fi păcat să nu realizați că nemăsurata voastră bărbăție pălește în momentele în care trupurile și simțirile lor se zbat în bătaia nemiloasă a palmelor și cuvintelor voastre… mult prea păcat!

Share: