Parcă ne-am iubi

Parcă ne-am descătușa sufletele și le-am lăsa să cutreiere înnebunite prin galeriile altor suflete.
Parcă ne-am odihni trupurile ostenite și le-am adăposti, grijuliu, lângă alte trupuri zbuciumate.
Parcă ne-am îndrepta ochii împăienjeniți spre răsăriturile altor ochi ascunși în frumuseți dumnezeiești.
Parcă ne-am lăsa glasul amuțit să cânte pe notele altor glasuri uitate-n tăceri copleșitoare.
Parcă ne-am arunca măștile zeflemitoare și ne-am îndrăgosti pătimaș de chipuri neșlefuite.
Parcă ne-am lăsa palmele netede să mângăie mâini și frunți bătute de chinuri nepământene.
Parcă am lăsa ploile să ne spele păcatele, furtunile să ne alunge ura, iar gerul să ne înghețe ranchiuna.
Parcă ne-am omeni…parcă ne-am iubi.

Share: