Omul puternic

Omul puternic nu cedează și nu se îneacă cu propriile visuri, își șterge ușor fruntea încărcată de griji și agale își continuă drumul. Mai face din când în când popasuri pentru a-și odihni sufletul obosit, dar nu își întârzie prea mult călătoria, știe că timpu-i prețios, iar el nu are destul pentru a risipi.

De cele mai multe ori se împiedică și disperarea pe chip i se citește în încercările lui de a se ridica, genunchii îi sunt plini de răni, iar din tălpile, dacă ar putea, ar urla către cărările bătute în zadar. Nu-și pierde credința și nici zilele nu și le umple de blesteme, nu-și vinde sufletul pentru smaralde și nici inima nu și-o negrește. Își face aripi din ale lui dureri și la umbra propriilor greșeli învăță să zboare.

Omul puternic oferă dragoste necondiționată și iubește cu patimă, pleacă atunci când oamenii nu mai au nimic pentru el și nu se lasă prizonierul poveștilor de prost gust. Deși pesimismul îi cântă neîncetat serenade în vremuri tulburi, nu își pierde speranța și nu își rătăcește optimismul în nopți pline de singurătate.

El zâmbește, luptă și nu se dă bătut. Știe că viața nu înseamnă doar zile însorite, că pierderile se transformă deseori în câștiguri, iar oamenii vin la pachet cu mai multe dezamăgiri decât iubire. Omul puternic știe că durerea te învață să trăiești!

Share: