Mereu îndrăgostită

Poate că am fost mereu îndrăgostită! Atât de îndrăgostită încât am lăsat zorii dimineții să îmi mângâie tandru trupul obosit, fără să mă gândesc că ar putea exista o mângâiere mai gingașa, fără să cred că în diminețile ce vor urma nu voi mai simți aceeași bucurie. Așa am început să mă îndrăgostesc de dimineți!

Nu a durat prea mult până când soarele mi-a arătat cât poate străluci de tare, și cred că de la el am priceput mai mult. L-am întrebat cum poate împărtăși atâtea raze, când e atât de singur și departe, când nimeni nu îl poate atinge, când nimeni durerile nu-i știe. Dar nu mi-a spus prea multe! Mi-a mărturisit că e îndrăgostit și poate, undeva, cândva în miez de noapte se va întâlni cu a lui dragoste. Că el domnește peste ziuă, iar ea regină-i peste noapte! Așa m-am îndrăgostit de soare!

Apoi, m-am răsfățat cu o plimbare și am sărutat pământul cu ale mele picioare. L-am sărutat așa cum a făcut-o el prima dată, atunci când nu știam ce ascunde o sărutare. Tot el mi-a arătat frumosul atunci când în calea mea a înălțat o floare. Și cât de fericită am fost să știu că pentru mine înverzește atât de tare…poate că el era cel mai îndrăgostit. Altfel, nu îmi explic cum oare a odrăslit pomi pentru a mă proteja de soare. Credeam că e gelos pe soare, dar mi-am dat seama că și el se îndrăgostea la fel de tare, că voia și el de la raze o îmbrățișare. Așa m-am îndrăgostit, ca într-un cânt, de pământ!

Picioarele m-au purtat în depărtare, până am dat de mare! Nu mi-a oferit nimeni așa alinare și nu am mai simțit atâta încântare, ca atunci când m-am lepădat de griji în mare. Ce suflet încăpător o fi având marea, de purifică de griji toată zarea. Cât de îndrăgostită o fi, de ne primește la ea în fiecare zi și cât de obosită s-o simți purtând secretele ființelor vii. Cum aș putea oare să nu mă îndrăgostesc de mare?

Iar când obosesc, mă retrag ușor în noapte și liniștea peste tot se lasă. Le vorbesc stelelor și nu mă aștept să-mi răspundă, pentru că tot ce-mi doresc este să-mi râdă. Apoi, cu ochii plini de încântare, privesc luna și-mi amintesc de soare. Oare ea știe cât o iubește el de tare? Atâta frumusețe în jur mi se arată și nu am cum să nu mă îndrăgostesc încă o dată!

Share: