Dintotdeauna am știut că “a scrie” înseamnă mult mai mult decât o înșiruire de cuvinte, însă târziu am înțeles că scrisul vindecă. Da, scrisul vindecă! Vindecă sufletul îndurerat și mintea obosită, vindecă golul lăsat de oameni trecători și răni uscate, vindecă frica de a iubi din nou și sădește speranță acolo unde ea pare să apună. Nu-i de mirare că iubesc să scriu. Iubesc să scriu, așa cum iubesc muzica și nopțile de vară, așa cum iubesc zilele ploioase și plimbările lungi, așa cum iubesc momentele în care imaginația se joacă cu gândurile mele. Și de la o vreme, gândurile mele se vor povești, iar mie nu îmi rămâne decât să le povestesc.